Diverse…

Ma aflam  astazi la Spitalul de Recuperare la sectia de Neurologie.  Acolo toata lumea este ocupata, alearga de la un salon la altul, paturile sunt pline ochi, cateodata sunt si cate 2 pacienti in pat. La un moment dat, in jurul orei 13:00 un grup de vreo 10 oameni intra pe usa clinicii. Unul din ei avea un baston infasurat cu beteala rosie si cu clopotei. Toti se intrebau ce e cu ei acolo, cine sunt astia, ce fac aici? Erau oameni care au venit sa aduca in inima tuturor acea mica bucurie de Sarbatori, erau colindatori care au venit sa aduc un mic zambet pe fata unor oameni bolnavi ( faceau parte din Asociatia Studentilor Crestin – Ortodocsi Romani din Iasi ). Din momentul in care au inceput sa cante toata lumea s-a adunat sa ii asculte: infirmierele, asistentele medicale si chiar unii doctori. Dar cei mai impresionati mi s-au parut pacientii. Am avut impresia ca se simt putin mai bine…ca sunt putin mai fericiti, chiar daca sunt bolnavi. Am ramas profund impresionata cand doua persoane au inceput sa planga la auzul colindelor….le e dor de acasa…le e dor de familie…ii inteleg…

Colindatorii au avut cantece foarte frumoase.  Doua dintre ele nu le-am mai auzit pana acum. Imi amintesc versurile la unul ” …Cand fiul va da in tata/ Si cand fata va da in mama/ Atunci veacul se va sfarsi…“. Mi-am dat seama ca poate suntem prea duri cu parintii nostri uneori, ei ne vor binele, nu am intalnit pana acum nici un parinte care sa ii doreasca raul copilului lui. Poate pe moment nu realizam ca ei vor ce e mai bun pentru noi si ne razvratim, si tipam la ei, sau chiar poate ii jignim…Cred ca uitandu-ne inapoi toti am facut ceva urat fata de parintii nostri ( mai mult sau mai putin grav )…Ar trebui ca macar o data pe zi sa ne ducem la ei si sa le spunem ca ii iubim si ca suntem  fericiti ca ii avem langa noi ca sa ne protejeze. Chiar si la 40 de ani, tot copilul mamei sau al tatei vei fi…

Va sfatuiesc sa va pretuiti si voi parintii, daca nu sunteti langa ei sa ii sunati sa ii intrebati ce mai fac sau cum o duc…Ei au continuu grija de noi, si noi ar trebui sa avem grija de ei.

Adaug o poza cu cei care mi-au incantat auzul astazi, dar si cu o poza care mie mi se pare sugestiva pentru grija pe care o au parintii fata de noi, copilasii lor.

 

1 Comment (+add yours?)

  1. Delia Iacob
    Dec 16, 2010 @ 08:50:02

    Ce frumos…

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: